Actualităţi  

   
baner apa canalizare
logo presedentia
logo parlament
logo guvern
rsal
dgaspfcf
ANDNORD
CEC
diasp
ast fl 3

  Astăzi consemnăm un trist şi sumbru, dar neuitat şi semnificativ eveniment din istoria Ţării noastre – aniversarea a 20-a de la declanşarea conflictului armat de pe Nistru. Anume în această zi de 02 martie din primăvara anului 1992, care a coincis cu data primirii Moldovei în ONU, gardiştii transnistreni şi cazacii de pe Don au atacat postul de poliţie din Dubăsari aflat sub controlul Chişinăului, intentînd asfel o agresiune de ordin local, transformat mai apoi prin implicarea trupelor fostei Armate a 14-a ruseşti, dislocate în regiune, într-un adevărat război împotriva integrităţii şi suveranităţii Republicii Moldova. 


   Cunoaştem bine, că pe atunci Ţara noastră nici nu avea o armată naţională,  ea fiind formată cîteva luni mai tîrziu. În situaţia de grav pericol creată de ostilităţile separatiste şi de venetici bine înarmaţi şi susţinuţi de tancurile ruseşti s-a opus un efectiv de circa 30 mii de poliţişti şi combatanţi moldoveni, care aveau în dotare doar arme uşoare, dar care cu neînfricată bărbăţie şi demnitate au ţinut piept groaznicei aventuri militare pe tot parcursul bătăliei pentru apărarea integrităţii teritoriale a Statului Moldav.

   Actualmente nu există o cifră sigură a persoanelor decedate şi vătămate în acest război, ea variind de la 350 la circa 2000 de pe ambele maluri ale Nistrului. Efectul nefast al acestui zguduitor măcel rezumă şi în cele cîteva zeci de mii de persoane, care şi-au părăsit casele, precum şi pagubele materiale imense suportate.

   E bine ştiut de întreaga lume, că pretextul formal al acestui război stupid a fost, chipurile, frica separatiştilor faţă de o eventuală unire a Republicii Moldova cu România, spaima premeditată a populaţiei alolingve din regiune privind supunerea forţată a studierii şi utilizării limbii de stat al Ţării noastre. Istoria a demonstrat, însă că realitatea a fost cu totul de altă natură. Autoproclamarea independenţei antiromâne a Transnistriei a fost zămislită de Moscova în scopul dezmembrării statale a Ţării Moldova. Rusia şi pînă în prezent susţinînd pe diferite căi regimul anticonstituţional de la Tiraspol. Negocierile privind reglamentarea transnistreană sunt anevoioase şi nu se ştie dacă în timpul apropiat vor mai fi încununate de rezultatele scontate din motivul, că emisarii venetici, care au fost trimişi în estul Moldovei prin anii 80 continuă să-şi demonstreze mendrele  şi ambiţiile politice nesănătoase deşi practic nu există nici o divergenţă între populaţia ce locuieşte pe partea dreaptă sau stîngă a fluviului.

   Dar rămînem cu toţii în aceeaşi netrădătoare convingere şi fermă speranţă, că totuşi adevărul istoric va triumfa !

   În această zi de tristă şi dureroasă evocare a tragicului eveniment pe care-l comemorăm, pronunţăm un sacru şi profund elogiu de recunoştinţă tuturor celor peste 600 de combatanţi din raion care prin propriul sacrificiu, înalt devotament, bărbăţie şi eroism şi-au adus destoinica contribuţie la apărarea independenţei, suveranităţii şi integrităţii teritoriale a Republicii Moldova. Fără personificarea acestora suntem ferm convinşi, că numele lor vor rămîne pe vecinicie înscrise în analele istorice ale neamului nostru şi vor servi drept exemplu de adevărat patriotism, abnegaţie, iubire de Patrie pentru toate generaţiile de viitor.

   Atotcunoscutul slogan „Nimic nu-i uitat, nimeni nu se uită” este nemuritor şi mereu călăuzitor. Mărturii elocvente în această privinţă sunt istorisirile vii ale veteranilor, editarea analelor, cronicelor şi memuarelor, edificarea monumentelor consacrate celor căzuţi în lupte, precum ar fi şi acest minunat Complex Memorial din preajma Dumneavoastră, Hotărîrile Parlamentului privind declararea zilei de 02 martie  Zi Naţională de comemorare a celor căzuţi pentru independenţa şi integritatea Republicii Moldova, instituirea medaliei comemorative pentru decernarea combatanţilor precum şi multe alte acţiuni şi manifestări dedicate reevocării paginilor istorice ale eroismului neamului nostru. 

   Onorată asistenţă !

   În finele acestei alocuţiuni, Vă indemn să consemnăm amintirea martirilor decedaţi în conflictul armat din Transnistria printr-un minut de reculegere.

   Vă mulţumesc !